Etichetă: Mos Craciun

Din vremuri grele-ndepărtate,
Cu tolba plină cu de toate,
Să-şi ispăşescă din păcate,
Un moş pleca pe jos prin sate.

El n-a primit pe Pruncul Sfânt
Ce-avea să se nască curând,
Ci L-a gonit din al său gând,
Şi n-a crezut niciun cuvânt.

Deşi Fecioara tot plângea
Şi adevărul ea spunea,
Crăciun n-a ascultat de ea,
În casa lui nu o primea.

Dar Pruncul trebuia să vină
Şi-atunci soţia lui cea buna
A dus-o-n iesle să rămână,
Unde sorocu-avea să-i vină.

Aici, în suflul boilor,
S-a născut Domnul tuturor,
În jurul animalelor,
Ce le-au ţinut caldură lor.

După un timp, nu foarte mare,
Crăciun a auzit în zare
O veste cutremurătoare
Ce l-a umplut de întristare.

Şi-a dat seama cât a greşit
C-al Maicii cuvânt n-a crezut
Şi că de ea n-a îngrijit,
Deşi era om înstărit.

De-atunci colindă-n lumea-ntreagă
Şi poartă cu el o desagă
Cu daruri ce le dă degrabă,
Ca astfel sufletul să-şi dreagă.