Multumesc, Hristoase, Doamne,
Pentru Darul de a fi,
De-a trăi pe-acest pământ
Lângă oameni, ai tăi fii!
Ca un părinte ceresc,
Nicicând nu m-ai părăsit,
Chiar de uneori greşesc
Şi de suflet n-am ‘ngrijit.
Mulţumesc că eşti cu mine!
Mulţumesc că mă iubeşti
Şi mă iei oricând cu Tine
Să-mi dai binecuvântări cereşti!
O să-mi fie dor oricând în viață de oameni. De toți cei care au călcat cu grijă pe corzile inimii mele și m-au făcut să-mi văd de fericirea vieții. Sunt oamenii mei pe care inima îi păstrează neprihăniți în camera oaspeților. Ori de câte ori simt nevoia, bat la ușă și un zâmbet mă cuprinde în brațe. E binecuvântare de la Dumnezeu înțelegerea dintre doi oameni! Mă rog să ne ținem de mână în Rai!