Cuvinte grele

Cuvinte grele poartă o inimă-ncărcată
De-atâta neputință și trudă-acumulate,
Dar nu poate grăi acele vorbe grele,
Fiindcă rănește inimi … a ei steie-n durere!

Un of de și l-ar spune, e rea, gândește rău!
Un rău de îl aude, e-al ei, să-l ia la brâu!
Așa că, unde-i bine să fie, ce să zică?!
Gându-i e rătăcit, cu greu și-l mai ridică.

Mai sus, colo-n perete, icoana ne privește,
Pe toți cu drag ne cheamă: „Hai, vino și vorbește!
Spune cuvinte grele, descarcă-te cu dor,
Eu sunt aici, cu tine, al tău Mângâietor!”

„Doamne, cu dor de Tine în viață eu trăiesc
Credința mea mă ține să vin să iți vorbesc:
Mi-e dor de mângâierea oamenilor ce-i iubesc,
De umerii ce-mbrățișări și lacrimi mai primesc!

Însă unde-i găsesc pe-acești oameni miloși
Ce știu să mă asculte, ce nu-s invidioși?
Și care om să caut, la jug să nu mă ducă,
Iertarea de pe buze să-i fie ca o rugă?

Inspre ce holde astăzi să mai pășesc eu, Doamne…”
Icoana mă privește udă de lacrimi calde
Și simt atunci că iată eu am fost ascultat
De OMU-acela blând la care am visat.

Mi-a șters lacrima grea cu sfânt veșmânt curat,
M-a ținut strâns în brațe, pe cap m-a mângăiat,
Mi-a dat povață caldă, privindu-mă milos,
Și m-a iertat pe dată, Domnul Iisus Hristos.

Cuvinte grele

La supărare punem etichete pe oameni care nu-i caracterizează, jignim și folosim cuvinte fără a ne gândi prea mult.
Este doar gândirea îngustă de moment ce ne induce în eroare.

Îți vei da seama când cu adevărat vei întâlni un om cu astfel de însușiri. Atunci vei constata că sunt cuvinte ce nu trebuiesc rostite la mânie când gura este slobodă, iar mintea blocată.

Lasă-l

Lasă-l să-ți scrie pe gene gânduri dintr-un univers,
Lasă-l să-nmoaie condeiul în nuanța unui vers
Și-ntr-o clipă de visare ai să vezi cum te-ncălzeşte
Vocea dulce, blândă, caldă, a celui ce te iubește.

În bătaia inimii, cu emoție stropită,
Stă ascunsă dragostea ce-ți va fi împărtășită,
Doar s-aluneci pe o rază spre tărâmul cu povești
Și-ți vor fi ghid florile către omul ce-l iubești.

Cu parfum de liliac, lumea va fi decorată,
Când sosirea-ți pe tărâm va fi sigur anunțată,
Câmpul va fi înflorit și-nverzit, cum rareori
A avut așa onoarea de-a-mbrăca mii de culori.

Ține minte doar cuvinte rostite-n cântec de nai
Și suavele dorințe ce te poatră-n luna mai,
Iar de vrei să iei cu tine, în sufletu-ți de poveste,
Ia refrenul care-ți spune cât de mult el te iubește.