Copilărie

Copilărie, draga mea,
Te-ai dus pe-o aripă de vânt,
Dar vreau să știi că-n viața mea
Îți ofer cel mai frumos gând.

Prin cer văd mii de păsărele
Ce-și mai aruncă ochii-n zare
Să vadă dacă sunt cu ele
Puii ce-s la prima zburare.

Copil făcându-și primii pași
Am fost și eu, doar mama știe,
Pentru că-n inimioara ei
Aceasta-i amintire vie.

Sub mângâierea mamei mele,
Aud cum glasul ei duios
Mă cheamă: “Drag copilule,
Tu mi-ești un dar de la Hristos!

Chiar dacă anii au trecut,
Copilăria ți-e în ochi,
Tu ești tot ca la început,
Copil jucându-se prin flori.”