Darul Primăverii

Scutură, Doamne, din miresmele primăverii și în inima noastră,
Încărcată de grele-ncercări și-ajut-o să renască,
Să fie ce n-a fost, să emane iubire
Și pe cărările vieții să fie cu Tine.

Adu, Doamne, în sufletul nostru din roua dimineții
Câteva picături, curățitoare-ale vieții,
Câteva lacrimi pure, de pe iarbă culese,
Rugăciuni din inimă, sufletului să-i țese.

O, Doamne, florile primăverii Tale să ne fie
Spre curăție a minții, spre bucurie,
Spre buna gândire și vorbire de bine;
Ajută-ne, Doamne, să nu ne mai depărtăm de Tine!

Pomii, Doamne, când îți vor înflori,
Să fim în Post bine, cuminți și smeriți,
Să-Ți așteptăm Învierea, cu inima-n rugăciune,
Cu sufletul cald și mintea la Tine!

Îmbrăţişarea de dimineaţă

O îmbrăţişare dulce,
Îţi ofer de dimineaţă!
Să fii tu oriund’ te-ai duce
Bucurându-te de viaţă!

Chiar de-i ploaie sau ninsoare,
Vânt sau orice vreme rea,
Tu, zâmbeşte, căci ai soare
Ce arde-n inima ta!

Nu-ţi pese de gura rea
Când nu-ţi vorbeşte frumos!
Fii om bun şi vei avea
Dragoste de la Hristos!

Dulce copilărie

Pe portativul brumei
Mă legăn ușurel
Și-a mea copilărie
E-o cheia sol pe el.

Frumoasă cum nu-i alta,
A fost și va rămâne
Și numai amintirea
O leagă strâns de mine.

Pe unde-ți umblă pașii,
Micuța mea frumoasă?
Și ce meleaguri vezi,
De uiți să vii pe-acasă?

Te-aștept de-o veșnicie,
Iar mamei îi grăiesc:
Eu cred că o să vină,
Că știe c-o iubesc!

Trăiesc și-acum prin tine,
Chiar dacă ești departe
Și-n vis ești lângă mine
În fiecare noapte.

Așa-i că vei veni,
Dulce copilărie,
Când voi avea copii
Să fii ce mi-ai fost mie?

Părinţii

Să-ţi iubeşti, copile, tatăl,
Pe mama şi fraţii tăi,
Acum, cât mai sunt în viaţă
Şi pot să-i vadă ochii tăi!

Tu le eşti caldă alinare,
Că te-au dorit şi te-au iubit,
În ochi, tu cerne-le visare,
Căci de toate ţi-au oferit!

Fii bun cu ei, ai vorba caldă,
Abţine-te să-ţi ieşi din fire,
Căci lor le e drag să te vadă
Şi să-ţi vorbească în neştire!

Refuză la confortul tău
Pentru plăcerea lor cea mică,
Pentru c-acolo, Dumnezeu
Ţi-a pus o dulce bombonică!

Prin ochii tăi respiră ei,
Cu vorba ta şi-alină dorul,
Iar sufletu-nfloreşte-n ei
Când le e bine puişorul.

Să-ţi preţuieşti, copile-n viaţă,
Părinţii care te-au crescut,
Cu dragoste, tu îi răsfaţă
Şi roagă-te pentru ei mult!

În natură

Mă joc prin lanuri mari de maci
Și mă gândesc la tine,
Știi bine cât de mult îmi placi
Și ce dor am în mine.

Te simt că ești îmbujorat
De soarele-amiezii,
Dar îți trimit un sărutat
De veghe-n plinul verii.

Stau jos și tot privesc la nori
Cât de senini sunt ei
Și îi ador căci știu că-n zori
La ei privești cât vrei.

Să nu te temi, orice ar fi!
Să nu te temi de viață!
Tu nu uita că-n orice zi
Ai soarele în față!

Copilărie

Copilărie, draga mea,
Te-ai dus pe-o aripă de vânt,
Dar vreau să știi că-n viața mea
Îți ofer cel mai frumos gând.

Prin cer văd mii de păsărele
Ce-și mai aruncă ochii-n zare
Să vadă dacă sunt cu ele
Puii ce-s la prima zburare.

Copil făcându-și primii pași
Am fost și eu, doar mama știe,
Pentru că-n inimioara ei
Aceasta-i amintire vie.

Sub mângâierea mamei mele,
Aud cum glasul ei duios
Mă cheamă: “Drag copilule,
Tu mi-ești un dar de la Hristos!

Chiar dacă anii au trecut,
Copilăria ți-e în ochi,
Tu ești tot ca la început,
Copil jucându-se prin flori.”