Copiilor mei

copiilor mei

Sunt plăpânzi copiii noștri,
Mici, firavi, cu nevoi multe,
Adevăru-n ochi îl poartă,
Simplitatea ne-o insuflă.

Timpul nostru îl vor ei,
Timpul lor umplut de joc,
Noi suntem în lumea lor
Totul … toate la un loc.

Copile cu ochi mărgele,
Taine multe-n ei cuprinzi,
Iei copilăria-n gene
Și zâmbetu-n pași mărunți.

Să iubești copilăria,
Azi o ai doar pentru tine!
Ești cu mama, îți e bine,
În rugăciune ea te ține!

Fii voios, aleargă, zburdă,
Îngerii-ți veghează pașii,
Veselește-i cu purtarea-ți
O, ascultă-ți îngerașii!

Tu, copile blând, frumos,
Mâine vei fi un om mare,
Să te-ncarce cu folos
Anii copilăriei tale.

Dumnezeu ne vrea copii,
Suflet blând, pur și frumos,
Viața însă ne încurcă
În drumul nostru spre Hristos.

Rugăciunea ce s-a spus
Este darul prețios
Căci în lupte, în furtună,
Scutul ne va fi Hristos.

Să te-ncrezi, copile mic,
În Dumnezeu prin mama ta,
Prin îngerul ce te veghează,
Prin tatăl tău, prin ruga ta!

Iar icoana lui Hristos,
În brațe la mama Sa,
S-o săruți, să-ți fie dragă…
Acolo-i copilăria…

În copilărie

Să ai suflet de copil
Încălzit de bucurie,
Fie-ţi viaţa cer senin,
Copile-n copilărie!

Să-ţi trăieşti fiece ceas
Zâmbind şi-ascultând de El,
Culege-ţi oricând în dar
Stropi de dragoste din cer!

Să te uiţi la ce e verde,
Să aduni ce e frumos
Şi, cu drag, tu te încrede
Domnului Iisus Hristos!

Să te bucuri, copilaş,
Mic sau mare, cum oi fi
Şi iubire tu sa laşi
Oricând, pe unde-oi păşi!

Copilăria

Mai prinde-mi părul în codiţe,
Pune-mi cireşe la urechi,
Fă-mi, mamă, din flori coroniţe,
Pune-mi copilăria-n ochi.

Zâmbeşte-mi larg ca altădată,
Mângâie-mi părul uşurel,
Priveşte-ţi, mamă, a ta fată…
E tot copil în sufleţel.

Mai vreau un câmp cu floricele
Unde nu-s doruri şi nici griji,
Să ţi le dau în bucheţele
Şi să te sărut pe obraji.

Să mă asculţi, tăticul meu,
Şi să îmi povesteşti de toate;
Sărută-mi fruntea, cum mereu,
Făceai în fiecare noapte.

Iubire-n dar mi-aţi oferit
Şi-am fost copil în lumea mea…
Vă mulţumesc şi vă promit
Că mai departe o voi da!

Părinţii

Să-ţi iubeşti, copile, tatăl,
Pe mama şi fraţii tăi,
Acum, cât mai sunt în viaţă
Şi pot să-i vadă ochii tăi!

Tu le eşti caldă alinare,
Că te-au dorit şi te-au iubit,
În ochi, tu cerne-le visare,
Căci de toate ţi-au oferit!

Fii bun cu ei, ai vorba caldă,
Abţine-te să-ţi ieşi din fire,
Căci lor le e drag să te vadă
Şi să-ţi vorbească în neştire!

Refuză la confortul tău
Pentru plăcerea lor cea mică,
Pentru c-acolo, Dumnezeu
Ţi-a pus o dulce bombonică!

Prin ochii tăi respiră ei,
Cu vorba ta şi-alină dorul,
Iar sufletu-nfloreşte-n ei
Când le e bine puişorul.

Să-ţi preţuieşti, copile-n viaţă,
Părinţii care te-au crescut,
Cu dragoste, tu îi răsfaţă
Şi roagă-te pentru ei mult!

Copilărie

Copilărie, draga mea,
Te-ai dus pe-o aripă de vânt,
Dar vreau să știi că-n viața mea
Îți ofer cel mai frumos gând.

Prin cer văd mii de păsărele
Ce-și mai aruncă ochii-n zare
Să vadă dacă sunt cu ele
Puii ce-s la prima zburare.

Copil făcându-și primii pași
Am fost și eu, doar mama știe,
Pentru că-n inimioara ei
Aceasta-i amintire vie.

Sub mângâierea mamei mele,
Aud cum glasul ei duios
Mă cheamă: “Drag copilule,
Tu mi-ești un dar de la Hristos!

Chiar dacă anii au trecut,
Copilăria ți-e în ochi,
Tu ești tot ca la început,
Copil jucându-se prin flori.”

Bunica

De s-ar putea citi în lume
Poveşti cu prinţi şi cu prinţese,
Cu palate şi-mpărătese,
Nu-ar şti nimeni să le grăiască
Şi frumos să le povestească
Aşa cum numai bunicuţa mea
Târziu în noapte îmi spunea,
Chiar de putea, de nu putea,
De oboseala-o dobora.

Bunica mea, astru ceresc,
M-a învăţat cum să iubesc
Prin grija ce ea mi-a purtat;
Când faţa ea mi-a mângâiat
Mi-a dat curaj să fiu mereu
Un om corect…cât pot şi eu
Şi-n ochii ei, eu am rămas
Copil frumos, iubit urmaş,
Acelaşi dulce copilaş.

Mulţumire îi aduc şi astăzi
C-am auzit de Dumnezeu de mititică
Din gura ei ce, nu din cărticică,
Îmi povestea Naşterea lui Hristos
Pe înţelesul meu şi aşa de frumos…
La fel şi în biserică-am păşit,
Condusă de pasul ei ce azi a-mbătrânit;
Bunica mea, cu chipul ei iubit,
M-a învăţat să fiu un om cinstit şi fericit!

Ai în pântec un suflet

Ai în pântec un suflet, o, mamă,
Croiește-i pasul și nu i-l răpi!
Știi bine că inima ta te îndeamnă
Să fii o măicuță pentru copil.

Ai inimă în trupul tău, maică,
Ajut-o să crească, ajut-o să fie!
Dă-i voie să poată să zică acasă,
Dă-i voie să aibă copilărie!

Ai sânge din sângele tău, dragă mamă,
‘Ngrijește-l să vadă cândva soarele!
N-ai vrea să îl ții tu de mână
În timp ce învață literele?

Permite-ți să fii mămică în viață,
Acum și oricând Domnu-ți va da
Și-așteaptă-ți copiii să-i ții strâns în brațe
Să le oferi, cu drag, dragostea.

O, dragă mamă, o scump suflețel,
N-ai grijă, fii fără teamă în tine!
Primește-ți copilul ce-i de la El,
Să fii model astăzi tu, pentru mine!

Ruga unui pruc nenăscut către mama sa

O, mamă, nu vrei să-mi fii mamă
Şi eu să fiu copilul tău?
O, mamă, nu vrei să-mi pui nume
Să mă botezi în Dumnezeu?

„Măicuţa mea, boboc de floare,
Eu astăzi prin tine trăiesc!”
N-ai vrea să-ţi spun când voi fi mare
Şi să-ţi arăt că te iubesc?

O, mamă, inima te cheamă
S-o laşi să stea lângă a mea;
Sunt mic, mai mic decât o palmă,
Dar vreau să fii mămica mea!

O, mamă, prima mea iubire,
Încă din pântec te iubesc,
Încă din pântec eu din tine
Cu dragoste încep să cresc.

O, mamă, dulcea mea iubire,
Ajută-mă ca să mă nasc;
O, mamă, nu vreau despărţire
De inima şi al tău glas!

O, mamă, vreau să-ţi fiu copil
Şi să cresc frumos lângă tine;
O, mamă, acum sunt fragil,
De-aceea, ai grijă de mine!