Copilăria

Mai prinde-mi părul în codiţe,
Pune-mi cireşe la urechi,
Fă-mi, mamă, din flori coroniţe,
Pune-mi copilăria-n ochi.

Zâmbeşte-mi larg ca altădată,
Mângâie-mi părul uşurel,
Priveşte-ţi, mamă, a ta fată…
E tot copil în sufleţel.

Mai vreau un câmp cu floricele
Unde nu-s doruri şi nici griji,
Să ţi le dau în bucheţele
Şi să te sărut pe obraji.

Să mă asculţi, tăticul meu,
Şi să îmi povesteşti de toate;
Sărută-mi fruntea, cum mereu,
Făceai în fiecare noapte.

Iubire-n dar mi-aţi oferit
Şi-am fost copil în lumea mea…
Vă mulţumesc şi vă promit
Că mai departe o voi da!

Mă joc cu tremurul furtunii

Mă joc cu tremurul furtunii
Și păru-mi flutură în vânt,
Tresar când văd zâmbetul lunii,
De-aceea eu încep să cânt.

Și fredonez un cânt la stele
Iar din obraji îmi ies scântei,
Poate că este de la ele
Sau poate frigul e în ei.

Îți cânt și ție dacă vrei
Și știu că vrei, om bun și drag,
Eu doar mă uit în ochii tăi
Și înțeleg că vrei s-o fac.