Veșnicia în iubire
Chiar există pe pământ,
Am văzut-o în iubirea
Celor mai frumoși părinți.
Ani la rând, cu bucurie,
Inima și-au îmbrăcat
Și-așa a vieții magie
Au început și-au gustat.
N-au găbit pasul deloc,
Fiindcă, răbdare mereu,
Au avut în orice loc,
Cum i-a-nvățat Dumnezeu.
Așa copii și-au crescut
În pace și bucurie
Și din toate, cel mai mult,
Credința au vrut să fie.
Au dus la prunci ce-i frumos,
Plimbându-i pe unde-acasă,
Înseamnă unde-i Hristos
Și toți cei iubiți la masă.
Am fost crescută de mică
De a mea bună bunică
Şi mângâiată în vis
De bunicul meu iubit.
Somnu-n casa părintească
E odihnă sufletească,
Iară joaca-n curtea mea
E tot ce eu pot visa.
Ce n-aş da să mai fiu mică,
Să n-am grijă, să n-am frică,
Să n-am doruri, gânduri grele,
Ci doar păpuşile mele.
În copilăria mea
Orice zi bună mi-era,
Verile m-acaparau,
Cu romane m-alintau.
În miros de flori de seară
În grădină, stam pe-afară
Şi mă uitam lung la stele
S-aflu ce mister au ele.
Toamna când mergeam la şcoală
Cu emoţie, sfială,
Îmi plăcea să studiez,
La multe să meditez.
Când îmi amintesc de iarnă,
Timpul fulgi de nea îmi toarnă,
Steluţe din cer picate,
De Dumnezeu desenate.
Cât am fost copil acasă,
Am iubit iarna crăiasă;
Tot ce ea îmi aducea,
Sufletul mi-l bucura.
Anotimpul zilei mele,
Anotimp de rândunele;
Ghiocei şi toporaşi,
Primăvară, tu îmi laşi.
Descopeream fascinată
Flori ce din pământ se-arată;
Mă scăldam în al tău soare,
Primăvară, cu dor mare.
Dulcea mea copilărie,
Ce-a fost, nu o să mai fie,
Dar m-aş bucura să vii
Să te văd l-ai mei copii.
Să-ţi iubeşti, copile, tatăl,
Pe mama şi fraţii tăi,
Acum, cât mai sunt în viaţă
Şi pot să-i vadă ochii tăi!
Tu le eşti caldă alinare,
Că te-au dorit şi te-au iubit,
În ochi, tu cerne-le visare,
Căci de toate ţi-au oferit!
Fii bun cu ei, ai vorba caldă,
Abţine-te să-ţi ieşi din fire,
Căci lor le e drag să te vadă
Şi să-ţi vorbească în neştire!
Refuză la confortul tău
Pentru plăcerea lor cea mică,
Pentru c-acolo, Dumnezeu
Ţi-a pus o dulce bombonică!
Prin ochii tăi respiră ei,
Cu vorba ta şi-alină dorul,
Iar sufletu-nfloreşte-n ei
Când le e bine puişorul.
Să-ţi preţuieşti, copile-n viaţă,
Părinţii care te-au crescut,
Cu dragoste, tu îi răsfaţă
Şi roagă-te pentru ei mult!
Nu m-am născut în sărăcie,
Căci sufletul mi-a fost bogat
De-a părinţilor curăţie
Şi bucurii de neuitat.
Nu m-am născut în bogăţie
Şi nici n-aş fi dorit aşa,
Dar ştiu că am o-mpărăţie
În braţe la mămica mea.
Nu m-am născut să fiu purtată
Pe cele mai înalte culmi,
Fiindcă de sunt cu-al meu tată
Sunt mult mai sus de-acele lumi.
Nu m-am născut în puf şi, straie
Nu am purtat şi n-aş fi vrut,
Căci cu bunicii lângă mine
Eu am avut cu mult mai mult.
Nu m-am născut în sărăcie,
Fiindcă-am fost cu Dumnezeu,
Iar de atunci, a mea pruncie
Şi El, sunt în sufletul meu.