toamna

Tablou: Leagănul copilăriei

În copilărie visam să am leagăn, să mă dau în leagăn ori de câte ori vreau și cât vreau. Nu a fost să fie așa.

Mi-a rămas întipărit în minte și un serial drag mie în care de multe ori apărea o femeie ce stătea pe un leagăn situat lângă mare, frumos împodobit. Un peisaj de poveste îmi arată de fiecare dată această imagine cu leagăn.

A venit toamna și încerc să mă joc cu copiii mei, creând diverse lucruri cu lucruri de-ale toamnei. Azi am ales să facem un tablou din niște bețe frumoase pe care le-am găsit întâmplător în parc. Levănțica i-a fost dăruită fetiței mele iubitoare de flori și după ce ne-a încântat cu mirosul ei, i-am decis și frumoasa întrebuințare.

Am mai folosit lipici (tip pistol), o mărgea cu chip desenat pe ea și fire (din cele pentru croșetat). Leagănul este făcut din fir tip panglică.

Ursuleți croșetați Maia și Daia

Într-o zi mohorâtă de toamnă, vi le prezint pe Maia și Daia, doi ursuleți drăguți croșetați cu dragoste pentru copii iubiți.

Sunt lucrați cu bumbac și au atașate zornăitoare pentru a fi mai atractivi. Le-am croșetat și bluzițe, punându-mi toată dăruirea pentru a ieși superbi.

Iubesc toamna

Iubesc toamna pentru decor,
Căci are peisaj de vis;
Ador să privesc din pridvor
Frunze pe jos…un paradis.

Iubesc toamna pentru poame,
Căci sănătate îmi aduc;
Ador când cade câte-un fruct
Așteptând ca eu să îl adun.

Iubesc toamna, distinsă fată,
E rece dacă n-o cunoști;
Ador acele ploi de toamnă
Când faci cumva să le privești.

Iubesc toamna pentru că ea,
La fel ca orice anotimp,
Mă face recunoscătoare
Pentru ce trăiesc și ce simt.

Noiembrie

Noiembrie din toamna mea
Mi-aduce flori de catifea
Mai mici, mai mari, alese toate
Și-atât de frumos colorate.

Noiembrie din astă toamnă
Pictează frunze de aramă,
Și-și cheamă pomii să privească
Și privind să se odihnească.

Noiembrie mi-aduce brumă
Și fructe târzii îmi adună
Să mă desfete cu de toate,
Cu ale lui bune bucate.

Noiembrie, ești rece tare,
Ne duci cu gândul spre ninsoare,
Dar ne mai dai zile-nsorite
Să ne bucure și alinte.

Noiembrie din toamna mea
Este perfect, e cum aș vrea,
Îmi umple sufletul de bine
De pace și de bucurie.

Pe vânt și soare înghețat
O frunză-ncepe și dansează…
Chiar de e cerul înnorat,
Pe ea nimic n-o deranjează.

Se uită-n zare la surori
Și-apoi lung mă privește
Și-o văd cum de junele flori
Încet se-ndrăgostește.

Așa e toamna pentru frunze
Și pentru micii copăcei,
Ne ia în zbor inimile
Mie, ție și ei.

Copilăria mea

Am fost crescută de mică
De a mea bună bunică
Şi mângâiată în vis
De bunicul meu iubit.

Somnu-n casa părintească
E odihnă sufletească,
Iară joaca-n curtea mea
E tot ce eu pot visa.

Ce n-aş da să mai fiu mică,
Să n-am grijă, să n-am frică,
Să n-am doruri, gânduri grele,
Ci doar păpuşile mele.

În copilăria mea
Orice zi bună mi-era,
Verile m-acaparau,
Cu romane m-alintau.

În miros de flori de seară
În grădină, stam pe-afară
Şi mă uitam lung la stele
S-aflu ce mister au ele.

Toamna când mergeam la şcoală
Cu emoţie, sfială,
Îmi plăcea să studiez,
La multe să meditez.

Când îmi amintesc de iarnă,
Timpul fulgi de nea îmi toarnă,
Steluţe din cer picate,
De Dumnezeu desenate.

Cât am fost copil acasă,
Am iubit iarna crăiasă;
Tot ce ea îmi aducea,
Sufletul mi-l bucura.

Anotimpul zilei mele,
Anotimp de rândunele;
Ghiocei şi toporaşi,
Primăvară, tu îmi laşi.

Descopeream fascinată
Flori ce din pământ se-arată;
Mă scăldam în al tău soare,
Primăvară, cu dor mare.

Dulcea mea copilărie,
Ce-a fost, nu o să mai fie,
Dar m-aş bucura să vii
Să te văd l-ai mei copii.

Sfârșit de toamnă

Sfârșit de toamnă ca-n poveste
Ne ia de mână să dea de veste
Că iarna vrea să vină-ndată
Cu stropi de apă înghețată.

Când în căsuță-i cald și bine,
Iar inima cântă în tine,
Câte-o colindă, două, trei,
Atunci toamna s-a dus din văi.

E frig și bruma de afară
Tot atinge o inimioară,
Un ochi de pictor iscusit,
Un om ce toamna a iubit.

Jachetă şi Căciulă Ioana Croşetate

Îmi propusesem de mult timp să fac această jachetă şi tare încântată sunt de rezultat. Deşi la prima vedere pare destul de complicat de făcut, nu este deloc aşa, este nevoie de răbdare, atenţie şi multă dragoste.

Eu am ales să o fac pentru o fetiţă de 18-24 luni, culoarea de bază fiind roşu, iar ca design am ales să folosesc o pată de alb şi o fundiţă croşetată la pliul din spate. Datorită firului şi modelului ales, jacheta este ideală pentru zilele de toamnă sau primăvară uşor răcoroase.

Iar ca să fie treaba treabă, am făcut şi o căciulă super drăguţă cu moţ (pentru prima dată).

Căciuliţele Vesele Croşetate

Căciuliţele vesele croşetate sunt făcute cu drag pentru copii simpatici şi bucuroşi mereu. Eu am facut cinci căciuli bune pentru copii cu vârste între 0 luni şi 2 ani, plus una pentru o jucărie veselă şi ea.

Aceste căciuli sunt lucrate cu un fir multicolor subţire, iar modelul le face să fie bune de purtat primavara sau în zilele blânde de toamnă.

Toamna

Pe vânt și soare înghețat
O frunză-ncepe și dansează…
Chiar de e cerul înnorat,
Pe ea nimic n-o deranjează.

Se uită-n zare la surori
Și-apoi lung mă privește
Și-o văd cum de junele flori
Încet se-ndrăgostește.

Așa e toamna pentru frunze
Și pentru micii copăcei,
Ne ia în zbor inimile
Mie, ție și ei.