Etichetă: cer

Călătorind prin cer

Călătorind prin cer
Am mers și-am dat de veste
Și-n cel mai simplu fel
Am spus câte-o poveste,
De nasuri înghețate
Și gene-mbrobodite,
Despre stele curate
Și tare obosite.
Mă prind de sfoara mare
A leagănului mut
Și-ncep cu-nflăcărare
S-ador iarna mai mult.
Mi-e inima o gheață
Ce se topește-ușor,
Căci tu căzând pe față
M-ajuți să nu am dor.
E-o miere sărutarea
Și bucurie sfântă,
Simt binecuvântare
Când credința cuvântă.

Misterul iernii

Te cunosc de-o veșnicie,
Iarnă cu al tău veșmânt,
Curăție-mi dai în gând
De când mă știu pe pământ.

Adună-mă și acum
În povești de neuitat,
Căci cu nasul înghețat
Tot vreau ca de neuitat
Să-mi fie-a ta amintire,
Iarnă ce aduci iubire.

Hai să mai zburăm prin stele
Care cad mereu din cer
Și să îi zâmbesc cu ele
Drăgălașului înger
Ce, uite, cum obosit
Pe pământ a poposit
Și cu nea s-a învelit.

Toamna

Pe vânt și soare înghețat
O frunză-ncepe și dansează…
Chiar de e cerul înnorat,
Pe ea nimic n-o deranjează.

Se uită-n zare la surori
Și-apoi lung mă privește
Și-o văd cum de junele flori
Încet se-ndrăgostește.

Așa e toamna pentru frunze
Și pentru micii copăcei,
Ne ia în zbor inimile
Mie, ție și ei.

Întâmpinând toamna

M-am gândit să-ntâmpin toamna
Cu-n surâs din mănăstire
Unde pacea și virtutea
Se găsesc curate…

Printr-un ungher intră-o rază,
Mă privește și-o privesc,
Mă absoarbe către cer
Și mă ia de mână…

O miresmă-mbelșugată
Mă cuprinde-ncetinel,
Dar nu știu de-i de la flori
Sau de la tămâie…

Cântă, suflete, surâde,
Plângi și fă tot ce-ți dorești
Bucurându-te de toamna
Ca-n povești…

Mâine sau chiar și poimâine
Cerul poate va dori
Să-ți ia galbenul din față
Și să-l facă alb…

Obosit este decorul
Vezi și tu cum mai tresare
Când încet încep să cadă
Stropi înceți de ploaie…

Bucurându-te de toamnă
Roagă-te în mănăstire
Și-așteapt-o pe doamna iarnă
Albă ca în povestire…

Amintiri

Cu ochii, am văzut lumina zilei
Și cerul l-am privit de-atâtea ori;
Asemeni florilor de pe câmpie,
Zâmbesc și eu lui Dumnezeu în zori.

În zare s-au auzit coruri multe,
Cântând în stol de păsări călătoare,
Dar eu, în nenumărate momente,
Am auzit doar Glasul Tău, iubite Doamne.

Piciorul meu a ocolit pământul
Și m-a condus prin grădini înflorite
Unde paleta de culori, și… totul
Mi Te-au descris pe Tine, Bun Părinte.

Acum, în suflet mi-este sărbătoare
Și inima mi-e plină de iubire;
Cum aș putea să-ți mulțumesc eu, Doamne,
Căci mulțumirea pământească e puțină.

Alături de al meu înger

În noapte mă privesc pe mine,
Cu calmul stelei de pe cer
Și realizez cât e de bine
Să stau cu păzitorul înger.

Cu mâna-n mâna ta adorm
Și-n vis apari tot tu mereu;
E noapte-acolo unde stăm
Vegheați de Bunul Dumnezeu.

Tot mă privești, tot te privesc
Și-adesea mă trezesc din vis,
E-o bucurie să zâmbesc
Cu îngerul în paradis.

Și stelele sunt fericite
Și-ascultă timid ce vorbim
Și se uită nedumerite
Când noi adesea le privim.

Mă văd pe mine și pe tine
În farul selen de pe cer
Și văd că-mi este cel mai bine
Alături de al meu înger.

Între pământ și cer

Între pământ și cer
Mă plimb ades stingher.
Între pământ și mare
Înot viețuitoare.
Între iarbă și lună
M-așteaptă-o noapte bună.
Între mare și soare
Am ochii-n lăcrimioare.
De la pământ și cer
Am învățat să sper.
De la mare și soare
Am știut de răbdare.
De la iarbă și lună
Învăț ce mila-nseamnă.
De la un nor frumos
Am aflat de Hristos.

Poetul

Câtă grijă ai tu, Doamne,
De poeţii tăi iubiţi,
De le dai cu duh pe buze
Să scrie neasemuit!

Ei scriu de stele şi ger,
De speranţă şi iubire;
Scriu de păsări de pe cer,
Ce te-ndeamnă la sfinţire.

Iubire le ţeşi în inimi,
Să scrie fără-ncetare
De dragoste, dor şi jale,
De iertare şi-mpăcare.

Coloritu-n dans de fluturi
Şi parfum de multe flori,
Astea inspiră poetul
De-atâtea şi-atâtea ori.