Dă, Doamne, bucurie,
Curată viețuire,
Cum am avut pân’ azi
În brațele lui calde!
Dă, Doamne, timp frumos
Să fiu un om milos,
Cu gănd bun și onest,
Să învăț să iubesc!
Dă, Doamne, rugăciune
În gând și-n grai la mine,
Să vorbesc cu folos,
Să tac melodios!
Dă, Doamne, început
Într-un sfârșit trecut,
Putere de-a iubi,
Curaj de-a birui!
Scutură, Doamne, din miresmele primăverii și în inima noastră,
Încărcată de grele-ncercări și-ajut-o să renască,
Să fie ce n-a fost, să emane iubire
Și pe cărările vieții să fie cu Tine.
Adu, Doamne, în sufletul nostru din roua dimineții
Câteva picături, curățitoare-ale vieții,
Câteva lacrimi pure, de pe iarbă culese,
Rugăciuni din inimă, sufletului să-i țese.
O, Doamne, florile primăverii Tale să ne fie
Spre curăție a minții, spre bucurie,
Spre buna gândire și vorbire de bine;
Ajută-ne, Doamne, să nu ne mai depărtăm de Tine!
Pomii, Doamne, când îți vor înflori,
Să fim în Post bine, cuminți și smeriți,
Să-Ți așteptăm Învierea, cu inima-n rugăciune,
Cu sufletul cald și mintea la Tine!
Cu ochii, am văzut lumina zilei
Și cerul l-am privit de-atâtea ori;
Asemeni florilor de pe câmpie,
Zâmbesc și eu lui Dumnezeu în zori.
În zare s-au auzit coruri multe,
Cântând în stol de păsări călătoare,
Dar eu, în nenumărate momente,
Am auzit doar Glasul Tău, iubite Doamne.
Piciorul meu a ocolit pământul
Și m-a condus prin grădini înflorite
Unde paleta de culori, și… totul
Mi Te-au descris pe Tine, Bun Părinte.
Acum, în suflet mi-este sărbătoare
Și inima mi-e plină de iubire;
Cum aș putea să-ți mulțumesc eu, Doamne,
Căci mulțumirea pământească e puțină.
Când în codru des
Am să intru-odată,
Am să uit de mine
Și de lumea toată.
Am să cânt un dor
Ce m-apasă tare,
Dor de rugăciune
Și de închinare,
Dor de Tine, Doamne
Și de-a Ta chemare.
Spre Tine, Doamne, ridic ochii mei
Și sufletul spre Tine îl înalț,
Ajută-mă să fiu așa cum vrei,
Învață-mă să trec peste necaz.
Ziua și noaptea Te voi lăuda
Și-n orice ceas voi spune despre Tine
Că îmi ești Domn și-n veci vei fi așa,
Mai stai, Doamne, mai stai un ceas cu mine!
De lumea zice despre mine multe,
Voi îndura, de mă vei ajuta,
Dar toate vor fi doar vorbe mărunte
În comparație cu pătimirea Ta.
Pune, Doamne, în satul meu o floare,
S-o miros când voi privi la soare
Și mai dă-mi un fulg de catifea
Când luna răsare, să-l văd lângă ea,
Iară dimineața când mi-e dor
S-aud glasul viu al unor nori,
Să-mi trimiți la geam o păsărea
Și să cânte, Doamne, întru Slava Ta.
Nu uita, când inima-mi îngheață
Să-mi trimiți un vânt să-mi dea pe față
Cu o apă de-un izvor curat
De Tine, Hristoase, binecuvântat,
Iar în miezul nopții, Dumnezeul meu,
Să-mi aduci un înger păzitor mereu
Care să-mi grăiască cu vorbe frumoase
De a Ta iubire, Iisuse Hristoase.
Fii cu noi, Iisuse, fii în satul meu,
Pune-ți Mâna, Doamne, peste robul Tău,
Apără, păzește și ne mântuiește!
Sufletul meu, Doamne, veșnic Te iubește!
Să mai dai Doamne o ploaie,
Să am timp să mai citesc,
Picături să mă înmoaie
Să-mi doresc să povestesc.
Să mai dai Doamne o ploaie,
Să am timp să-mi amintesc
Să iubesc totul în zare
Şi să mai copilăresc.
Să mai dai Doamne o ploaie,
Să mă inspire la vers;
Să mai dai Doamne o ploaie
Peste-ntregul univers.