Ploaia

Se scutură norii,
Iar cerul se crapă,
Bobiţelor de cristal
Să le facă loc la joacă,
Se zgribuleşte lumea toată.

Apar umbrele multe
Pictate-n curcubeu,
Bobiţele să curme,
Să nu se ude-un eu
Când umblă pe străzi multe.

Norii tot nu se lasă,
Îşi cern ce au mai bun,
Pomilor să le placă
Mirosul de parfum
Al ploilor de toamnă.

Un căţel se bucură tare,
Aleargă prin ploaie;
Copiii-n picioarele goale
Ar ţopăi prin bălţi în pijamale,
Dar mamele nu-s binevoitoare.

La fereastră priveşte un om
Melancolic din fire
Şi n-are niciun gând
Să-şi ude a sa privire
Cu stropii unei ploi fine.

Întâmpinând toamna

M-am gândit să-ntâmpin toamna
Cu-n surâs din mănăstire
Unde pacea și virtutea
Se găsesc curate…

Printr-un ungher intră-o rază,
Mă privește și-o privesc,
Mă absoarbe către cer
Și mă ia de mână…

O miresmă-mbelșugată
Mă cuprinde-ncetinel,
Dar nu știu de-i de la flori
Sau de la tămâie…

Cântă, suflete, surâde,
Plângi și fă tot ce-ți dorești
Bucurându-te de toamna
Ca-n povești…

Mâine sau chiar și poimâine
Cerul poate va dori
Să-ți ia galbenul din față
Și să-l facă alb…

Obosit este decorul
Vezi și tu cum mai tresare
Când încet încep să cadă
Stropi înceți de ploaie…

Bucurându-te de toamnă
Roagă-te în mănăstire
Și-așteapt-o pe doamna iarnă
Albă ca în povestire…

Florile

Se simt florile iubite
Când ploaia le vrea stropite,
Înrourate de cristale,
De pure mărgăritare.

Se simt florile frumoase
Când soarele blând le coase
Pe petale strălucire
Să emane doar iubire.

Se simt florile dorite
Când zâmbete-s oferite
De cei care le zăresc
Şi pe dată le iubesc.

Se simt florile fericite
Pe câmpurile-nverzite
Unde câte-o păsărea
Mai calcă din când iarba.

Se simt florile crăiese
Undeva pe mândre creste
Şi nu vor decât uitare,
Pace şi linişte-n zare.

Îmbrăţişarea de dimineaţă

O îmbrăţişare dulce,
Îţi ofer de dimineaţă!
Să fii tu oriund’ te-ai duce
Bucurându-te de viaţă!

Chiar de-i ploaie sau ninsoare,
Vânt sau orice vreme rea,
Tu, zâmbeşte, căci ai soare
Ce arde-n inima ta!

Nu-ţi pese de gura rea
Când nu-ţi vorbeşte frumos!
Fii om bun şi vei avea
Dragoste de la Hristos!

O ploaie…

Să mai dai Doamne o ploaie,
Să am timp să mai citesc,
Picături să mă înmoaie
Să-mi doresc să povestesc.

Să mai dai Doamne o ploaie,
Să am timp să-mi amintesc
Să iubesc totul în zare
Şi să mai copilăresc.

Să mai dai Doamne o ploaie,
Să mă inspire la vers;
Să mai dai Doamne o ploaie
Peste-ntregul univers.