Amintiri

Cu ochii, am văzut lumina zilei
Și cerul l-am privit de-atâtea ori;
Asemeni florilor de pe câmpie,
Zâmbesc și eu lui Dumnezeu în zori.

În zare s-au auzit coruri multe,
Cântând în stol de păsări călătoare,
Dar eu, în nenumărate momente,
Am auzit doar Glasul Tău, iubite Doamne.

Piciorul meu a ocolit pământul
Și m-a condus prin grădini înflorite
Unde paleta de culori, și… totul
Mi Te-au descris pe Tine, Bun Părinte.

Acum, în suflet mi-este sărbătoare
Și inima mi-e plină de iubire;
Cum aș putea să-ți mulțumesc eu, Doamne,
Căci mulțumirea pământească e puțină.

Când ochii lor se întâlnesc

Când ochii lor se întâlnesc,
Ei încep și își tot vorbesc
Și nu se satură vreodată,
Să-și ofere iubirea toată.

Cu dezmierdări și-alinturi dulci,
Rămâi și vii și iar te duci,
Să poți atinge-ncetinel
Dragul iubitei suflețel.

Draga de ea, cum te privește,
Îndată-ncepe și-ți vorbește
Cât de frumoase-s stelele
Și cald e ziua soarele.

Natura, totul e cu voi
Și sărbătoarea e în toi,
Căci dragostea plutește-n zare,
Lăsând vii urme de culoare.

Rugă

Spre Tine, Doamne, ridic ochii mei
Și sufletul spre Tine îl înalț,
Ajută-mă să fiu așa cum vrei,
Învață-mă să trec peste necaz.

Ziua și noaptea Te voi lăuda
Și-n orice ceas voi spune despre Tine
Că îmi ești Domn și-n veci vei fi așa,
Mai stai, Doamne, mai stai un ceas cu mine!

De lumea zice despre mine multe,
Voi îndura, de mă vei ajuta,
Dar toate vor fi doar vorbe mărunte
În comparație cu pătimirea Ta.