Inima mea şi a ta,
Unite-n vers de fulgi de nea,
Se joacă-ades cu cetina
Unui brad.
E de nestins focul din noi,
Pentru că mergem pe drum doi
Şi ne privim din când în când
Surâzând.
Eu te alint, tu îmi zâmbeşti,
Şi peste-obrajii noştri reci
Curg lacrimi calde de la soare,
Timid de-mbietoare.
Acolo sus e Dumnezeu,
Aici, în jos, tot El mereu
Şi ne ţine la Sânul Său,
Al nostru Dumnezeu.
Când ochii lor se întâlnesc,
Ei încep și își tot vorbesc
Și nu se satură vreodată,
Să-și ofere iubirea toată.
Cu dezmierdări și-alinturi dulci,
Rămâi și vii și iar te duci,
Să poți atinge-ncetinel
Dragul iubitei suflețel.
Draga de ea, cum te privește,
Îndată-ncepe și-ți vorbește
Cât de frumoase-s stelele
Și cald e ziua soarele.
Natura, totul e cu voi
Și sărbătoarea e în toi,
Căci dragostea plutește-n zare,
Lăsând vii urme de culoare.