Îmbrăţişare

Mi-e dor de-o strângere în braţe,
Ca între doi îndrăgostiţi
Maturi, ce-şi ştiu ţelul în viaţă,
Copiii în calzii ochi cuminţi.

Mi-e dor de o îmbrăţişare,
De clipa ce parcă e sfântă,
De liniştea ce o emană,
De respiraţia tăcută.

Mi-e dor de inimi ce tresaltă,
Emoţie vibrând în ele,
De lacrima ce stă să cadă
Când fericite-s sufletele.

Mi-e dor să-mi fie iarăşi date
Îmbrăţişările trecute,
Curate şi deloc uitate
Într-un prezent ce le vrea mute.

Mi-e dor poate şi eu să dau
Îmbrăţişări doar din iubire,
Să le simt calde şi să iau,
Ca răsplată, acelaşi bine.

Când ochii lor se întâlnesc

Când ochii lor se întâlnesc,
Ei încep și își tot vorbesc
Și nu se satură vreodată,
Să-și ofere iubirea toată.

Cu dezmierdări și-alinturi dulci,
Rămâi și vii și iar te duci,
Să poți atinge-ncetinel
Dragul iubitei suflețel.

Draga de ea, cum te privește,
Îndată-ncepe și-ți vorbește
Cât de frumoase-s stelele
Și cald e ziua soarele.

Natura, totul e cu voi
Și sărbătoarea e în toi,
Căci dragostea plutește-n zare,
Lăsând vii urme de culoare.

Frumuseţea în iubire

Frumuseţea în iubire
Este el când e cu ea,
Când o sărută pe gene
Şi îi mângâie mâna.

Dragostea şi gingăşia,
Frumuseţea ce e-n lume,
Tandreţea şi armonia,
Doar ei doi şi le pot spune.

Doi îndrăgostiţi sub stele,
Îşi privesc zâmbetul lor;
Eu nu pot privi la stele,
Ci la ei, şi îi ador.

“Să te laşi purtată de mine,
Eu să fiu aripa ta…”
Aşa-i spune el iubitei,
Ce gingaş îi surâdea.

“Să fii cavalerul meu,
Prinţul meu cel din poveşti
Şi să îţi dea Dumnezeu
Ani mulţi ca să mă iubeşti!”