Unde-ţi mai găseşti în lume

Unde-ţi mai găseşti în lume,
Calmul, liniştea-n iubire
Când şi-ntre patru pereţi
Te sufoci de-atâta tine?

Ai mai vrea să fii odată
Fără griji, cu nepăsare
Şi-ai mai vrea să porţi în tine
Dragoste curăţitoare.

Unde-ţi mai găseşti în lume
Libertatea de-a fi tu,
De-a avea priviri senine
Ca ale unui născut?

Ce să fac şi und’ să-ntreb
Dacă nu fiinţa mea,
Unde se simte mai bine
Şi cu cine-ar vrea să stea?!

Să te muţi pe-un fir de iarbă
Ce stă-n curtea mănăstirii,
Dacă vrei să bagi de seamă
Noaptea-n liniştea iubirii!

Să miroşi o floricică
De pe marginea aleii
Şi-o să vezi că, fără frică,
Te-oi vedea-n mijlocul verii!

Fie-ţi inima iubire!
Fie-ţi sufletul senin!
Dumnezeu fie cu tine,
Omule cu chip divin!

Între pământ și cer

Între pământ și cer
Mă plimb ades stingher.
Între pământ și mare
Înot viețuitoare.
Între iarbă și lună
M-așteaptă-o noapte bună.
Între mare și soare
Am ochii-n lăcrimioare.
De la pământ și cer
Am învățat să sper.
De la mare și soare
Am știut de răbdare.
De la iarbă și lună
Învăț ce mila-nseamnă.
De la un nor frumos
Am aflat de Hristos.