Dor de casă

Mi-e dor de tine, casă,
Mi-e dor de tine, vale,
În dor de mers pe câmpuri,
Mi-e dor de tine, zare.

Suflare am în suflet,
Suflare am în glas,
De dor de un mic scâncet,
Suflarea mi-a rămas.

 

În goana de iubire,
În goana de surâs,
Un dor de liniștire,
În goană, m-a cuprins.

Caut și nu găsesc,
Caut în toată marea,
Cu dor de stabilire,
Caut cu dor răbdarea.

Ascunsă e de mine,
Ascunsă și pitită,
Dar dor de am tot timpul,
Ascunsă nu rezistă.

Cuvântul-dulce vers,
Cuvântul, tot mereu,
Cu dor mă tot așteaptă,
Cuvântul, Dumnezeu.

Între pământ și cer

Între pământ și cer
Mă plimb ades stingher.
Între pământ și mare
Înot viețuitoare.
Între iarbă și lună
M-așteaptă-o noapte bună.
Între mare și soare
Am ochii-n lăcrimioare.
De la pământ și cer
Am învățat să sper.
De la mare și soare
Am știut de răbdare.
De la iarbă și lună
Învăț ce mila-nseamnă.
De la un nor frumos
Am aflat de Hristos.

Prietenia

Prietenia e basma brodată,
Cusută cu sudoare şi mult drag,
De mâna unui om cu-ndemânare
La dragoste, răbdare şi la dor.

Prietenia nu se simte-n toţi,
Chiar dacă mulţi zic că-s prieteni buni,
Se-aşterne doar în ochii-n care poţi
Să îţi arăţi şi zâmbetul şi lacrimi.

Prietenia nu-i pentru oricine,
Nu este doar pentru ascultători,
E pentru omul ce te dojeneşte de-ai greşit
Şi te ridică de pe negri-ţi nori.

Prietenia e cuvânt de aur,
E-o za din lănţişorul tău cu cruce
Ce-l porţi la gât şi l-ai ca pe-un tezaur
Pe oriunde în lume tu te-ai duce.