Se-așterne toamna peste mine
Și fața-mi luminează blând,
O văd cum te-aduce pe tine
Pe-o frunză purtată de vânt.
Sub un copac m-am așezat,
Să te aștept cântând și eu
Cu păsările ce-au-nnoptat
Să-l cunoască pe dragul meu.
De sus cădea o luminiță
Și-n palma mea se odihnea,
Iar eu, cu capul pe-o crenguță
O ascultam ce-mi povestea.
M-am pomenit apoi pe câmpuri
Vorbind cu florile de tine
Și le-ntrebam dacă sunt doruri
Mai mari ca cel ce e în mine.
Deodată cineva mă strigă
Și mă mângâie neîncetat,
Că visul iute mi-l alungă
Cu-n dulce și cald sărutat.
