Mama

Ce inimă îți duce dorul
Când pleci de-acasă de la ea?
Cine te strigă „puișorul”
Mai dulce ca mămica ta?

Ce inimă te înforește
Când simți că te-ai cam rătăcit
Și zâmbet larg de-ți dăruiește,
Te regăsești, te știi iubit?

Ce inimă e-acolo-n piept,
Dar parcă-ar fi lângă a ta,
Iar când ți-e greu, de-o strigi încet,
Vine tiptil…mămica ta.

Ce inimă te-aduce-acasă
Când pașii tăi străbat pământul?
Ce inimă nu e de piatră
Și îți cunoaște crezământul?

Ce inimă te-a făcut mare
Și-n nopțile reci te-a-nvelit
Cu dragostea-i vinedecătoare?
E mama…primul om iubit!

Mănăstirea Vodiţa, Judeţul Mehedinţi

Mergând dinspre Drobeta Turnu Severin spre Orşova, la aproximativ 18 km de Severin şi 8 km de Orşova, pe dreapta, se zăreşte un indicator: Mănăstirea Vodiţa. Mă abat de la drum circa 1 km pe un drum neasfaltat, dar uşor de parcurs, pentru a descoperi o mică mănăstire unde pacea şi liniştea se simt încă de când aceasta îşi face apariţia la orizont. Căutând mai multe despre ea, aflu că Mănăstirea Vodiţa este întemeiată de Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana, fiind cea mai veche ctitorie voievodală atestată documentar şi primul aşezământ monahal administrat autonom din ţara noastră, după regulile Bisericii Ortodoxe, stabilite în canoane de Sfântul Vasile cel Mare.
Mănăstirea Vodiţa are obşte de călugări şi două hramuri: Naşterea Maicii Domnului şi Sfântul Antonie cel Mare.

Primăvara

E primăvară și-mi răsfăț inima cu iubire
Pentru că încep primăvara cu tine,
Printre ghiocei și toporași,
Amprente de dragoste să-mi lași.

E primăvară și natura se premenește-n haine noi,
Apar urme de verde peste văi,
Pădurile sunt pline toate
De ciripitul păsărilor minunate.

E primăvară și sufletele înfloresc și ele!
De dragul primăverii mele
Aștern zâmbete calde-n zori
Cu-mbrățișări și buchete de flori.

E primăvară un început la viață
La dragoste, iubire și speranță,
La vorbe bune și gânduri curate,
La fapte bune și minți luminate.