Liniştea sufletului

Unde-ţi mai găseşti în lume,
Calmul, liniştea-n iubire
Când şi-ntre patru pereţi
Te sufoci de-atâta tine?

Ai mai vrea să fii odată
Fără griji, cu nepăsare
Şi-ai mai vrea să porţi în tine
Dragoste curăţitoare.

Unde-ţi mai găseşti în lume
Libertatea de-a fi tu,
De-a avea priviri senine
Ca ale unui născut?

Ce să fac şi und’ să-ntreb
Dacă nu fiinţa mea,
Unde se simte mai bine
Şi cu cine-ar vrea să stea?!

Să te muţi pe-un fir de iarbă
Ce stă-n curtea mănăstirii,
Dacă vrei să bagi de seamă
Noaptea-n liniştea iubirii!

Să miroşi o floricică
De pe marginea aleii
Şi-o să vezi că, fără frică,
Te-oi vedea-n mijlocul verii!

Fie-ţi inima iubire!
Fie-ţi sufletul senin!
Dumnezeu fie cu tine,
Omule cu chip divin!

O ploaie…

Să mai dai Doamne o ploaie,
Să am timp să mai citesc,
Picături să mă înmoaie
Să-mi doresc să povestesc.

Să mai dai Doamne o ploaie,
Să am timp să-mi amintesc
Să iubesc totul în zare
Şi să mai copilăresc.

Să mai dai Doamne o ploaie,
Să mă inspire la vers;
Să mai dai Doamne o ploaie
Peste-ntregul univers.

Deschide-te

Deschide-te

Deschide-ţi cartea cu iubire
Şi lasă-ţi sufletul captiv,
Să fie liber, să respire…
Să-şi caute din nou motiv
De viaţă, pace, bucurie.

Ajută-ţi inima să cânte,
Îndeamn-o către răsărit
Şi dă-i motive să se-ncânte
Când soarele a răsărit
Şi dimineaţa se iveşte.

Anuntă-ţi ochii să se uite,
S-admire tot ce e frumos:
Apus de soare, pe o punte,
Icoana Domnului Hristos,
Un nou născut dormind cuminte.

Deschide-ţi inima, creştine,
Să intre bucuria sfântă
Şi lasă-ţi glasul să se-adune
În rugăciune caldă şi curată,
Izvorâtă din suflet de la tine.