Dragoste, lumină sfântă,
Îngerii în cer cuvântă,
Timpul zboară peste noi
Şi ne poartă pe-amândoi
Peste cetini mari de brad
Unde nouă ne e drag,
Prin nămeţii de zăpadă
Unde este o livadă
Îmbrăcată-n promoroacă
Şi unde copii se joacă.
Ne-om juca şi noi ca ei,
Chiar de suntem măricei,
Fiindcă neaua ne primeşte
Şi pe noi doi ne iubeşte
Când ne vede că zâmbim
Şi frumos ne veselim
De tot ce ne înconjoară
Şi de mândra zăpejoară.
Azi facem om de zăpadă,
Fiindcă neaua ne e dragă,
Însă mâine vom avea
Pui de om alăturea
Pentru care noi mereu,
Ne-om ruga lui Dumnezeu.
