Lună: mai 2020

Mănăstirea Nicula, Judeţul Cluj

Mănăstirea Nicula este una dintre mănăstirile unde m-am simțit ca acasă. Am fost de multe ori aici, de fiecare dată atunci când în viața mea a avut loc un eveniment important: când am fost pentru prima dată în Maramureș, imediat după ce am fost cerută în căsătorie, când în pântece îmi purtam copilul, deși atunci nu știam acest lucru, de ziua mea de naștere.

Mănăstirea Nicula se află în apropiere de orașul Gherla, în localitatea Nicula din Județul Cluj. Mulți oameni vin aici pentru liniștea ce domnește pe dealurile Niculei și, mai ales, pentru rugăciune la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului. Este foarte frumos să partici la o Sfântă Liturghie sau la un Sfânt Maslu la Nicula, afară, pe pajiște. Este benefic să te legi de oamenii de acolo pentru că ei te vor lua sub tutela lor și îți vor cere ajutor în bucătărie, te vor lua cu ei să te învețe să faci lumânări, te vor duce pe deal la cules de cătină. Este minunat să cazi în genunchi în fața Icoanei Maicii Domnului și să simți cum ești ascultat, să ceri, iar Maica Domnului să îți dea, chiar dacă rugăciunea îți este puțină cantitativ și calitativ. Maica Domnului vindecă și ocrotește ca o mamă.

Atât numele mănăstirii cât și al satului au fost date de pustnicul ortodox Nicolae ce viețuia în aceste locuri. Inițial, aici s-a construit o biserică din lemn, în stil maramureșean, dar care a ars în totalitate în urma unui incendiu urmând ca în locul ei să fie adusă o bisericuță din cătunul Năsal-Fânațe.

Această bisericuță este și astăzi la Nicula, iar mulți dintre pelerini o înconjoară în genunchi ca semn al căinței pentru păcatele săvârșite.
Ulterior, datorită numărului mare de credincioși ce veneau la rugăciune la Mănăstirea Nicula, a fost construită Biserica de zid ce are ca hram Adormirea Maicii Domnului și în care se slujește în prezent. Ceea ce face o deosebire între Mănăstirea Nicula și alte mănăstiri este iconostasul spectaculos și unicat, în formă solară, în al cărui centru se poate vedea Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului. Acest iconostas a fost sculptat din lemn de tei de Samuil Keresteșiu din Tășnad. Icoana Maicii Domnului de la Nicula a fost zugrăvita pe lemn de brad de către preotul Luca din Iclod. Se știe că icoana a lăcrimat de multe ori, iar puterea ei de vindecare și tămăduire pentru cei ce vin cu rugăciune la ea este mare.
La Mănăstirea Nicula a existat și o școală unde învățau și pictau icoane copiii din satele vecine, sub îndrumarea atentă a călugărilor.

 

 

 

La inițiativa Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului începe construcția pentru Biserica Nouă ce în prezent este în stadiu de finisaj interior și exterior. Mi-a ajutat Dumnezeu să intru în această biserică și să văd o parte din frumoasa pictură interioară.

 

 

Mănăstirea Nicula, lăcaș de închinare, rugăciune și liniște a sufletului, aștept să te revăd curând.

 

 

Maică Sfântă, Preacurată,
Tu mi-ai dat să am o fată,
S-o hrănesc la sânul meu,
Tu să fii modelul meu.

Nu sunt vrednică, știi bine,
Să m-asculți în rugăciune,
Însă tu m-ai ajutat!
Eu puțin, tu mult mi-ai dat!

Te-am rugat s-am un copil,
Însă nu-n fiece zi
Am căzut cu dor la tine,
Dar te-ai îndurat de mine.

M-ai învațat să fiu mamă,
Viața cum s-o bag în seamă;
Mi-ai hrănit copilul meu,
Lapte dând să am mereu.

Pasul tu i-l întărești,
Zâmbetul i-l îndulcești,
Fața tu i-o faci senină;
Poart-o-n pază, Maică bună!

Viața i-o călăuzește,
Tinerețea i-o păzește,
Sufletul ține-i curat,
Loc în Rai asigurat!

Nu m-am născut în sărăcie

Nu m-am născut în sărăcie,
Căci sufletul mi-a fost bogat
De-a părinţilor curăţie
Şi bucurii de neuitat.

Nu m-am născut în bogăţie
Şi nici n-aş fi dorit aşa,
Dar ştiu că am o-mpărăţie
În braţe la mămica mea.

Nu m-am născut să fiu purtată
Pe cele mai înalte culmi,
Fiindcă de sunt cu-al meu tată
Sunt mult mai sus de-acele lumi.

Nu m-am născut în puf şi, straie
Nu am purtat şi n-aş fi vrut,
Căci cu bunicii lângă mine
Eu am avut cu mult mai mult.

Nu m-am născut în sărăcie,
Fiindcă-am fost cu Dumnezeu,
Iar de atunci, a mea pruncie
Şi El, sunt în sufletul meu.

Cuvintele

   Cuvintele vindecă. Cuvintele rănesc. Cuvintele construiesc. Cuvintele distrug.
Admir oamenii ce ştiu să lege bine cuvintele astfel încât să te ridice, să îţi ridice moralul atunci când ai nevoie; acei oameni care ştiu că esenţa vieţii este dragostea, iar vorbele lor sunt ca un pansament pe răni deschise. Nu îmi plac laudele, ca să fie, dar ador cuvintele care luminează feţele; ele înnobilează sufletele celor care le grăiesc.
   Este greu să-ţi ţii gura când ştii ce cuvinte grele va rosti, dar este un test al vieţii luat dacă o faci. Să lăsăm câte o suliţă jos, din cele multe pe care le purtăm cu noi, pentru alţii, este o adevărată încercare.
Mereu am sperat să pot vorbi frumos astfel încât să nu jignesc, să nu fac să doară ceea ce spun.
   Am auzit odată cum un muribând a fost salvat de cuvinte. Medici, medicamente, spital l-au pus pe picioare, dar până a ajunge acolo, pe mâinile doctorilor, a fost întărit de cuvintele rostite de un OM.
   Avem nevoie de mângâieri, de priviri, de atingeri. Avem nevoie de certitudinea că suntem iubiţi. Avem nevoie de un „Te iubesc!” spus din când în când. Ne încurajăm prin cuvinte şi ne salvăm de tristeţe tot prin ele.
   Povestim, vorbim, ne sfătuim, citim… cuvântăm ca în armonie să trăim!

Back to Amsterdam

 

„Happy new year from Amsterdam!”…. am vrut să experimentăm şi asta, de data asta în echipă de trei, cu pasul mai domol, cu plimbări mai potolite şi, ce-i drept, cu un frig de ţinut minte.

 

De cum am ajuns în Amsterdam, începând să îmi reamintesc locuri şi clădiri, aveam un sentiment de acasă.

Am redescoperit minunatele canale de apă, podurile şi frumoasele case ale olandezilor, de data asta, încărcate cu multe luminiţe ca în filmele de Crăciun. Superb! Ţin să subliniez că am făcut şi o plimbare nocturnă cu vaporul pe canalele cu apă care m-a impresionat tare mult. Aveam ce vedea… multe luminiţe, fel de fel de idei de aranjare a luminiţelor astfel ca turistul să fie atras şi să nu se plictisească la jumătatea drumului. Mai mult decât atât, am văzut oameni care locuiau în case amenajate pe apă… mai văzusem asta undeva în Tailanda la tv, dar m-a surprins faptul că la prima vizită în Amsterdam nu am observat acest aspect. Erau bucuroşi oamenii aceia şi îşi întâmpinau oaspeţii făcându-le cu mâna.

De flori în adieri de vânt şi mângâieri de soare nici gând în perioada asta aşa cum vezi în primăvară în Parcul Keukenhof, dar nu le-am dus dorul pentru că erau destule în pieţele lor pline cu bulbi, flori care mai de care mai frumoase şi suveniruri.

 

Nu puteam pleca fără a savura cartofii prăjiţi, cu un altfel de gust, de ai tot mânca, şi burgerii lor apetisanţi.

Revelionul la noi a fost potolit, dar la ei destul de zbuciumat. Artificiile şi petardele au fost „gazdele” serii. Au început destul de devreme, nici nu se înnoptase bine, să fi fost un 18:00, şi şi-au făcut de cap până în anul viitor…

Dacă ar fi să fac o alegere între cele două călătorii în Amsterdam, negreşit aş alege-o pe prima: Olanda-Amsterdam. Pe aceasta aş repeta-o pentru prea frumoasa perioadă de primavară pe care olandezii ştiu să o încarce minunat cu flori.

Poetul

Câtă grijă ai tu, Doamne,
De poeţii tăi iubiţi,
De le dai cu duh pe buze
Să scrie neasemuit!

Ei scriu de stele şi ger,
De speranţă şi iubire;
Scriu de păsări de pe cer,
Ce te-ndeamnă la sfinţire.

Iubire le ţeşi în inimi,
Să scrie fără-ncetare
De dragoste, dor şi jale,
De iertare şi-mpăcare.

Coloritu-n dans de fluturi
Şi parfum de multe flori,
Astea inspiră poetul
De-atâtea şi-atâtea ori.

România

Păduri stufoase cu mult soc,
Cu flori albe de iasomie,
Îmi amintesc că-n acest loc
Este frumoasa-mi Românie.

Când păsările-şi cântă cântul
Şi vântul îl duce prin zare,
Îmi amintesc că-asta-i pământul
În care eu am crescut mare.

Lanuri de grâu cu maci frumoşi,
Câmpii pline de albăstrele,
Îmi amintesc de-ai mei strămoşi,
Eroii vii ai ţării mele.

Trec valuri, valuri peste mare
Şi curge apa-n râuri lin…
Şi-mi amintesc că e sub soare
Ţara-n care doru-mi alin.

Un cer divin pe munţi răsare
Şi îşi revarsă puritatea,
Să-mi amintesc că-n tot e mare
Şi că El ne-a dat libertatea.