Etichetă: Dumnezeu

Nu m-am născut în sărăcie

Nu m-am născut în sărăcie,
Căci sufletul mi-a fost bogat
De-a părinţilor curăţie
Şi bucurii de neuitat.

Nu m-am născut în bogăţie
Şi nici n-aş fi dorit aşa,
Dar ştiu că am o-mpărăţie
În braţe la mămica mea.

Nu m-am născut să fiu purtată
Pe cele mai înalte culmi,
Fiindcă de sunt cu-al meu tată
Sunt mult mai sus de-acele lumi.

Nu m-am născut în puf şi, straie
Nu am purtat şi n-aş fi vrut,
Căci cu bunicii lângă mine
Eu am avut cu mult mai mult.

Nu m-am născut în sărăcie,
Fiindcă-am fost cu Dumnezeu,
Iar de atunci, a mea pruncie
Şi El, sunt în sufletul meu.

Minuni

Minuni se-ntâmplă-n orice zi,
Doar lasă-ţi ochii tăi să vadă
Şi ei te vor călăuzi
Spre-o lume ce îţi va fi dragă.

Minune-i tot ce te-nconjoară
Şi îţi dă zâmbetul pe faţă,
E ceea ce în inimioară
Aduce-o rază de speranţă.

Minuni sunt raza soarelui,
Ce-ţi sărută obrajii tăi
Şi frumuseţea cerului
Ce se scaldă în ochii tăi.

Minuni sunt glăsuirea ta
Şi bătaia ce-o ai în piept,
Cu ele două poţi pleca
Să-ţi croieşti drum curat şi drept.

Minune-i faptul că respiri
Şi că trăieşti pe-acest pământ;
Minune-i faptul că încerci
Să fii al Domnului fiu blând.

Minune eşti tu, dragul meu,
Om bun ce-mi aduci bucurie,
Creaţia lui Dumnezeu,
Să ai parte de mântuire!

Creştine

Croiește-ți drum în viață, creștine,
Și dă la o parte firul de mărăcine
Ce se ivește-n calea ta iar și iar,
Ai credință-n Dumnezeu și ia-l ca pe un dar!

Nădejdea ta mare ce e în Dumnezeu,
Te va păzi oriunde tu vei fi mereu,
Căci ruga ta nu este ca apa de ploaie,
Iar genunchii-ți știu bine cum să se îndoaie.

De-ai teamă și frică, e firesc să le ai,
Ești om și între oameni ești menit să stai,
Cu griji și nevoi te întâlnești în orice zi,
Dar știi în Domnul să aduni bucurii.

Un bun îndemn

Să-ţi croieşti creştine-n lume
Viaţa după crezul tău,
Dar ai grijă ca-n iubire
Să trăieşti mereu!

Să-ţi duci paşii unde vrei
Şi să fii om bun cu toţi,
Dar iubire tu să iei
Şi să dai cât poţi!

Să fii om bun cu tot omul,
Să ajuţi mereu,
Dar nu uita nici de Domnul,
Drag, creştinul meu!

Să-ţi aduci aminte tu,
Că-n lume cu Dumnezeu
Călătoreşti tot pământul…
Nu-L uita mereu!

Bunica

De s-ar putea citi în lume
Poveşti cu prinţi şi cu prinţese,
Cu palate şi-mpărătese,
Nu-ar şti nimeni să le grăiască
Şi frumos să le povestească
Aşa cum numai bunicuţa mea
Târziu în noapte îmi spunea,
Chiar de putea, de nu putea,
De oboseala-o dobora.

Bunica mea, astru ceresc,
M-a învăţat cum să iubesc
Prin grija ce ea mi-a purtat;
Când faţa ea mi-a mângâiat
Mi-a dat curaj să fiu mereu
Un om corect…cât pot şi eu
Şi-n ochii ei, eu am rămas
Copil frumos, iubit urmaş,
Acelaşi dulce copilaş.

Mulţumire îi aduc şi astăzi
C-am auzit de Dumnezeu de mititică
Din gura ei ce, nu din cărticică,
Îmi povestea Naşterea lui Hristos
Pe înţelesul meu şi aşa de frumos…
La fel şi în biserică-am păşit,
Condusă de pasul ei ce azi a-mbătrânit;
Bunica mea, cu chipul ei iubit,
M-a învăţat să fiu un om cinstit şi fericit!