Amintiri

Cu ochii, am văzut lumina zilei
Și cerul l-am privit de-atâtea ori;
Asemeni florilor de pe câmpie,
Zâmbesc și eu lui Dumnezeu în zori.

În zare s-au auzit coruri multe,
Cântând în stol de păsări călătoare,
Dar eu, în nenumărate momente,
Am auzit doar Glasul Tău, iubite Doamne.

Piciorul meu a ocolit pământul
Și m-a condus prin grădini înflorite
Unde paleta de culori, și… totul
Mi Te-au descris pe Tine, Bun Părinte.

Acum, în suflet mi-este sărbătoare
Și inima mi-e plină de iubire;
Cum aș putea să-ți mulțumesc eu, Doamne,
Căci mulțumirea pământească e puțină.

Copilăria

Mai prinde-mi părul în codiţe,
Pune-mi cireşe la urechi,
Fă-mi, mamă, din flori coroniţe,
Pune-mi copilăria-n ochi.

Zâmbeşte-mi larg ca altădată,
Mângâie-mi părul uşurel,
Priveşte-ţi, mamă, a ta fată…
E tot copil în sufleţel.

Mai vreau un câmp cu floricele
Unde nu-s doruri şi nici griji,
Să ţi le dau în bucheţele
Şi să te sărut pe obraji.

Să mă asculţi, tăticul meu,
Şi să îmi povesteşti de toate;
Sărută-mi fruntea, cum mereu,
Făceai în fiecare noapte.

Iubire-n dar mi-aţi oferit
Şi-am fost copil în lumea mea…
Vă mulţumesc şi vă promit
Că mai departe o voi da!

Back to Amsterdam

 

„Happy new year from Amsterdam!”…. am vrut să experimentăm şi asta, de data asta în echipă de trei, cu pasul mai domol, cu plimbări mai potolite şi, ce-i drept, cu un frig de ţinut minte.

 

De cum am ajuns în Amsterdam, începând să îmi reamintesc locuri şi clădiri, aveam un sentiment de acasă.

Am redescoperit minunatele canale de apă, podurile şi frumoasele case ale olandezilor, de data asta, încărcate cu multe luminiţe ca în filmele de Crăciun. Superb! Ţin să subliniez că am făcut şi o plimbare nocturnă cu vaporul pe canalele cu apă care m-a impresionat tare mult. Aveam ce vedea… multe luminiţe, fel de fel de idei de aranjare a luminiţelor astfel ca turistul să fie atras şi să nu se plictisească la jumătatea drumului. Mai mult decât atât, am văzut oameni care locuiau în case amenajate pe apă… mai văzusem asta undeva în Tailanda la tv, dar m-a surprins faptul că la prima vizită în Amsterdam nu am observat acest aspect. Erau bucuroşi oamenii aceia şi îşi întâmpinau oaspeţii făcându-le cu mâna.

De flori în adieri de vânt şi mângâieri de soare nici gând în perioada asta aşa cum vezi în primăvară în Parcul Keukenhof, dar nu le-am dus dorul pentru că erau destule în pieţele lor pline cu bulbi, flori care mai de care mai frumoase şi suveniruri.

 

Nu puteam pleca fără a savura cartofii prăjiţi, cu un altfel de gust, de ai tot mânca, şi burgerii lor apetisanţi.

Revelionul la noi a fost potolit, dar la ei destul de zbuciumat. Artificiile şi petardele au fost „gazdele” serii. Au început destul de devreme, nici nu se înnoptase bine, să fi fost un 18:00, şi şi-au făcut de cap până în anul viitor…

Dacă ar fi să fac o alegere între cele două călătorii în Amsterdam, negreşit aş alege-o pe prima: Olanda-Amsterdam. Pe aceasta aş repeta-o pentru prea frumoasa perioadă de primavară pe care olandezii ştiu să o încarce minunat cu flori.

Poetul

Câtă grijă ai tu, Doamne,
De poeţii tăi iubiţi,
De le dai cu duh pe buze
Să scrie neasemuit!

Ei scriu de stele şi ger,
De speranţă şi iubire;
Scriu de păsări de pe cer,
Ce te-ndeamnă la sfinţire.

Iubire le ţeşi în inimi,
Să scrie fără-ncetare
De dragoste, dor şi jale,
De iertare şi-mpăcare.

Coloritu-n dans de fluturi
Şi parfum de multe flori,
Astea inspiră poetul
De-atâtea şi-atâtea ori.

Îngenunchez în fața Ta, Hristoase

Îngenunchez în fața Ta, Hristoase
Și-Ți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat;
Îți mulțumesc că mi-ai adus foloase
Și că mereu lângă mine ai stat.

Îți mulțumesc că mi-ai dat să văd cerul
Și florile pe câmp cum înfloresc,
Pe mama, Doamne, e o floare?
Sau oare este un chip îngeresc?

Îți mulțumesc că-n zori de dimineață,
Sculându-mă în cânt de păsărele,
L-am auzit duios pe al meu tată
Cum îmi dădea povață-n toate cele.

Și-n amiaza zilei călduroase,
Sufletul meu a fost iar zdruncinat
De voi, surorile mele frumoase
Și de prieteni-mi de neuitat.

Și-acum, când noaptea s-a lăsat duioasă
Și totul pe pământ a obosit,
Din gură-mi iese câte-o rugăminte
Și glasul meu se stinge răgușit.

Acum, eu fața la pământ mi-o plec
Și mâinile-mi gătesc de rugăciune,
Primește-mă cu Tine să-mi petrec
Viața-mi: o mare minune.

O lacrimă din ochi mi se prelinge
Pe-obrazul meu cel mult prea îngroșat
De-atâta dor și-atâtea suferințe,
Că undeva-n trecut eu Te-am uitat.

Dă, Doamne, ca roua ochilor mei
Să curgă și să umple râuri, văi,
Și-ntr-un final, bobițele din ei
Să curgă-a fericire că i-ai iertat pe ei.