Etichetă: dragoste

Inimă de poezie

Inimă de poezie,
În buchet de melodie,
Să te poarte-n astă viaţă
Pe culmile cu speranţă,
Iar nădejdea în Iisus
Să fie cea mai presus
Încredere ce o ai,
Fiindcă ea te duce-n Rai.
În ochi să ţi se citească
Dragostea duhovnicească,
Iar pe gene tu să ai
Miresme dulci de pe plai
Şi de-aici să iei aminte,
Iar, în loc de jurăminte,
Mai bine zi: „Doamne, ajută!
Voia Ta fie făcută!”
Căci aşa fac florile,
Nu-ncruntă privirile
Când e cerul înnorat,
Ci se roagă neîncetat
Să le-ajute Dumnezeu,
Cu ele să stea mereu.

Îmbrăţişarea de dimineaţă

O îmbrăţişare dulce,
Îţi ofer de dimineaţă!
Să fii tu oriund’ te-ai duce
Bucurându-te de viaţă!

Chiar de-i ploaie sau ninsoare,
Vânt sau orice vreme rea,
Tu, zâmbeşte, căci ai soare
Ce arde-n inima ta!

Nu-ţi pese de gura rea
Când nu-ţi vorbeşte frumos!
Fii om bun şi vei avea
Dragoste de la Hristos!

Judecată

Îi judecăm pe cei de lângă noi,
Nu-i preţuim şi nu-i iubim îndeajuns,
Dar ne răsare teama, în durere şi nevoi,
Când puternicul om se prăbuşeşte-nvins.

Când spunem despre noi că avem tot,
Când spunem că iubim cu-adevărat,
O răutate poate creşte-n noi,
Căci noi nu preţuim ceea ce ni s-a dat.

Când dragostea ne iese blând în cale,
O preţuim şi-o învelim cu ce-i mai bun,
Dar după ce picăm noi testul de rabdare,
Ne lepădăm de tot şi facem totul scrum.

Începem să ne-acomodăm în bine
Şi avem grijă, să avem din plin:
Lucruri din ce în ce mai mari şi fine
Şi un bagaj de vorbe dulci cu spini.

Vedem zăcând în patul de durere
Oamenii dragi, ce ieri nu-i preţuiam,
Aceia cărora, în miezul zilei,
Nu le dădeam priviri cu dragoste în dar.

Simţim că suntem prinşi ca într-o cuşcă,
Neputincioşi, cu ochii uzi de lacrimi,
Fiindcă iubirea de braţ ne-apucă
Să ne trezim din grele patimi.

Iubirea- nesecat izvor al nemuririi,
Pe ea nu trebuie să o uităm nicicând;
Iubirea- cea care-i dă firii
Lumină-n suflet, inimă şi gând.

Părinţii

Să-ţi iubeşti, copile, tatăl,
Pe mama şi fraţii tăi,
Acum, cât mai sunt în viaţă
Şi pot să-i vadă ochii tăi!

Tu le eşti caldă alinare,
Că te-au dorit şi te-au iubit,
În ochi, tu cerne-le visare,
Căci de toate ţi-au oferit!

Fii bun cu ei, ai vorba caldă,
Abţine-te să-ţi ieşi din fire,
Căci lor le e drag să te vadă
Şi să-ţi vorbească în neştire!

Refuză la confortul tău
Pentru plăcerea lor cea mică,
Pentru c-acolo, Dumnezeu
Ţi-a pus o dulce bombonică!

Prin ochii tăi respiră ei,
Cu vorba ta şi-alină dorul,
Iar sufletu-nfloreşte-n ei
Când le e bine puişorul.

Să-ţi preţuieşti, copile-n viaţă,
Părinţii care te-au crescut,
Cu dragoste, tu îi răsfaţă
Şi roagă-te pentru ei mult!

Poetul

Câtă grijă ai tu, Doamne,
De poeţii tăi iubiţi,
De le dai cu duh pe buze
Să scrie neasemuit!

Ei scriu de stele şi ger,
De speranţă şi iubire;
Scriu de păsări de pe cer,
Ce te-ndeamnă la sfinţire.

Iubire le ţeşi în inimi,
Să scrie fără-ncetare
De dragoste, dor şi jale,
De iertare şi-mpăcare.

Coloritu-n dans de fluturi
Şi parfum de multe flori,
Astea inspiră poetul
De-atâtea şi-atâtea ori.

Lasă-l

Lasă-l să-ți scrie pe gene gânduri dintr-un univers,
Lasă-l să-nmoaie condeiul în nuanța unui vers
Și-ntr-o clipă de visare ai să vezi cum te-ncălzeşte
Vocea dulce, blândă, caldă, a celui ce te iubește.

În bătaia inimii, cu emoție stropită,
Stă ascunsă dragostea ce-ți va fi împărtășită,
Doar s-aluneci pe o rază spre tărâmul cu povești
Și-ți vor fi ghid florile către omul ce-l iubești.

Cu parfum de liliac, lumea va fi decorată,
Când sosirea-ți pe tărâm va fi sigur anunțată,
Câmpul va fi înflorit și-nverzit, cum rareori
A avut așa onoarea de-a-mbrăca mii de culori.

Ține minte doar cuvinte rostite-n cântec de nai
Și suavele dorințe ce te poatră-n luna mai,
Iar de vrei să iei cu tine, în sufletu-ți de poveste,
Ia refrenul care-ți spune cât de mult el te iubește.

Când ochii lor se întâlnesc

Când ochii lor se întâlnesc,
Ei încep și își tot vorbesc
Și nu se satură vreodată,
Să-și ofere iubirea toată.

Cu dezmierdări și-alinturi dulci,
Rămâi și vii și iar te duci,
Să poți atinge-ncetinel
Dragul iubitei suflețel.

Draga de ea, cum te privește,
Îndată-ncepe și-ți vorbește
Cât de frumoase-s stelele
Și cald e ziua soarele.

Natura, totul e cu voi
Și sărbătoarea e în toi,
Căci dragostea plutește-n zare,
Lăsând vii urme de culoare.

Prietenia

Prietenia e basma brodată,
Cusută cu sudoare şi mult drag,
De mâna unui om cu-ndemânare
La dragoste, răbdare şi la dor.

Prietenia nu se simte-n toţi,
Chiar dacă mulţi zic că-s prieteni buni,
Se-aşterne doar în ochii-n care poţi
Să îţi arăţi şi zâmbetul şi lacrimi.

Prietenia nu-i pentru oricine,
Nu este doar pentru ascultători,
E pentru omul ce te dojeneşte de-ai greşit
Şi te ridică de pe negri-ţi nori.

Prietenia e cuvânt de aur,
E-o za din lănţişorul tău cu cruce
Ce-l porţi la gât şi l-ai ca pe-un tezaur
Pe oriunde în lume tu te-ai duce.

Ai în pântec un suflet

Ai în pântec un suflet, o, mamă,
Croiește-i pasul și nu i-l răpi!
Știi bine că inima ta te îndeamnă
Să fii o măicuță pentru copil.

Ai inimă în trupul tău, maică,
Ajut-o să crească, ajut-o să fie!
Dă-i voie să poată să zică acasă,
Dă-i voie să aibă copilărie!

Ai sânge din sângele tău, dragă mamă,
‘Ngrijește-l să vadă cândva soarele!
N-ai vrea să îl ții tu de mână
În timp ce învață literele?

Permite-ți să fii mămică în viață,
Acum și oricând Domnu-ți va da
Și-așteaptă-ți copiii să-i ții strâns în brațe
Să le oferi, cu drag, dragostea.

O, dragă mamă, o scump suflețel,
N-ai grijă, fii fără teamă în tine!
Primește-ți copilul ce-i de la El,
Să fii model astăzi tu, pentru mine!

Primăvara

E primăvară și-mi răsfăț inima cu iubire
Pentru că încep primăvara cu tine,
Printre ghiocei și toporași,
Amprente de dragoste să-mi lași.

E primăvară și natura se premenește-n haine noi,
Apar urme de verde peste văi,
Pădurile sunt pline toate
De ciripitul păsărilor minunate.

E primăvară și sufletele înfloresc și ele!
De dragul primăverii mele
Aștern zâmbete calde-n zori
Cu-mbrățișări și buchete de flori.

E primăvară un început la viață
La dragoste, iubire și speranță,
La vorbe bune și gânduri curate,
La fapte bune și minți luminate.